Mixomatoza
În mixomatoză se ajunge la umflături, mai ales la baza urechii şi la nas, în spatele nasului . Regiunea genitală şi cea anală pot, de asemenea să fie afectate.
Paraziţi externi (extoparaziţi)
Râia
Tabloul clinic al acestor paraziţi este cunoscut sub numele de râie. La iepuri sunt importante râia urechii şi râia pielii şi capului.
Râia urechii
Este cauzată de atacul căpuşelor urechii (Psoroptes curiculi).
Transmiterea se realizează prin contactul direct dintre animale, şi este determinată de muşte, şoareci sau câini.
Simptome: Animalele afectate suferă de mâncărime, scutură capul şi se scarpină adesea în urechi. În pavilionul urechii se observă formarea de coji şi prin contaminarea cu bacterii se observă o inflamaţie purulentă a pielii. Din conductul extern, inflamaţia poate ajunge şi poate cuprinde şi urechea medie şi internă producând grave tulburări de echilibru care duc la poziţia strâmbă a capului.
Combaterea căpuşelor se face de către medicul veterinar. Un tratament prin care se fac de două ori injecţii cu Ivomec pare binevenit.
În afară de administrarea tratamentului se recomandă şi dezinfectarea cuştii.
Râia pielii şi a capului
Boala se manifestă la cap, trunchi, membre şi este cauzată de diferite căpuşe (Sarcoptes, Psoroptes, Notoedres). Ca şi în cazul râiei urechii, contaminarea se realizează prin contactul direct cu animale bolnave şi prin transmiterea prin cuşti.
Simptome: În jurul ochilor, pe buze şi pe frunte ca şi la baza urechii şi în continuare pe gât şi pe trunchi se văd pete roţii pe piele, formaţiuni solzoase şi zone cu păr căzut. Pielea se îngroaşă prin formarea de coji sub care apar pustule purulente. În evoluţia ulterioară a bolii, iepurii slăbesc, iar modificările pielii se extind pe tot corpul.
Ca şi în cazul râiei urechii, combaterea căpuşelor se poate face pentru fiecare animal afectat. Şi în cazul acestei forme de râie trebuie dezinfectată cuşcă.
ATENŢIE! Căpuşele Sarcoptes pot afecta şi oamenii – de aceea se recomandă purtarea mănuşilor de protecţie la administrarea tratamentului!
Căpuşele ierburilor de toamnă
Uneori, toamna, iepurii pot fi atacaţi de căpuşele din iarbă.
Ele se fixează în special în zonele cu mai puţin păr şi pot rămâne acolo săptămâni de-a rândul. Numai larvele acestor acarieni parazitează animalele gazdă. Larvele acarienilor cauzează stări de agitaţie şi mâncărime. Ele provoacă răniri ale pielii care pot duce la inflamaţii ale epidermei.
Tratament: Iepurii afectaţi vor fi pudraţi cu INSECTICIDE_!_!_ sau spălaţi. Renunţarea la scoaterea iepurilor în aer liber previne îmbolnăvirea.
Acarieni
Iepurii crescuţi în ţarcuri în aer liber pot fi atacaţi de acarieni (de cele mai multe ori Ixodes ricinus). Căpuşele în toate stadiile de dezvoltare (larve, nimfe, femele adulte de căpuşe) sug sânge. Acarienii stau pe ierburi şi tufişuri. Numai la un atac puternic se observă simptome ca anemie şi slăbiciune. Nimfele şi căpuşele adulte au, ca şi păianjenii, patru perechi de picioare, larvele însă au şase perechi de picioare.
Atenţie! Căpuşele pot transmite mixomatoza, papilomatoza, tularemia şi RHD.
Acarienii care sug sânge pot fi adunaţi de pe corpul iepuraşilor. Trebuie să avem grijă să îndepărtăm complet capul acarianului printr-o mişcare de rotaţie, fiindcă altfel apare pericolul inflamaţiilor. Se pot obţine de la veterinar sau din farmacii cleştişori cu care se pot scoate uşor căpuşele.
Păduchi şi purici
Păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea iepurilor este deficitară.
Pot fi recunoscuţi cu ajutorul unei lupe, la baza părului, păduchii sau ouăle lor prin blana iepurilor. Ca toate insectele cu corpul articulat, păduchii au trei perechi de picioare. Combaterea repetată cu insecticide la interval de 8 zile duce la eliminarea păduchilor şi larvelor lor.
Păduchii iepurilor sunt specifici acestui animal-gazdă şi nu trec, în mod normal, pe alte animale sau pe oameni.
Puricii sunt şi ele insecte care sug sângele animalului-gazdă, dar care au nevoie, pentru dezvoltarea lor în stadiile primare de culcuşurile calde ale iepuraşilor. Femelele depun ouă în culcuşurile iepurilor după ce sug sânge, Din ouă se dezvoltă larve care, în condiţii favorabile, se transformă după circa 3 săptămâni, într-o nouă generaţie de purici care, acum, trebuie iarăşi, să sugă sânge. Existenţa lor pe animal poate fi observată. Dacă sunt apucaţi cu degetele şi scufundaţi în apă, pot fi recunoscute cu ochiul liber picioarele lungi cu care sar.
Combaterea puricilor trebuie să aibă în vedere, simultan, pe lângă animalul propriu zis şi mediul acestuia, culcuşul şi locul de depozitare al iepuraşului. Stratul de paie şi locul din care e făcut culcuşul, contaminate, trebuie înlăturate. Ca şi în combaterea păduchilor vor fi folosite insecticide corespunzătoare.
Există diferite preparate adecvate combaterii ectoparaziţilor iepurilor. Trebuie respectate întocmai instrucţiunile de dozare date de producător, pentru ca animalele să nu sufere de intoxicaţii sau alte neplăceri.
Ivermectin: 200-400 mg/kg, două ori în interval de 7 până la 14 zile, şi local în urechea curăţată.
Amitraz (Extodex): soluţie 0,6%, de trei ori la interval de o săptămână.
Ester al acidului fosforic (Neguvon): baie 0,15% de 2 până la 3 ori la fiecare opt zile.
Pyrethroidă (stomoxină)
Hexaclorciclohexan (dermaculină, orisel, penocron)
Tratarea mediului înconjurător cu vaponastip, diclonex permetrin.
Atenţie! Puricii transmit mixomatoza, turalemia şi RHD.
Ţânţari
Ţânţarii care sug sângele iepurilor, sunt de mare importanţă în transmiterea mixomatozei şi RHD, Fixarea la ferestre a unor plase împiedică pătrunderea ţânţarilor.
Inflamaţii purulente ale pielii
Formarea de abcese sau inflamaţiile de pe suprafaţa pielii pot fi adesea constatate.
Prin mici răni ale pielii sau prin atacul căpuşelor râiei, pătrund în piele agenţi bacterieni care provoacă inflamaţii locale. Pielea este murdară, înroşită şi crăpată. În final apar inflamaţii purulente. Se pot observa şi zone unsuroase rău mirositoare. Se observă modificări pe burtă, pe suprafaţa inferioară a picioarelor din spate, în zona gâtului.
Tratament: Se recomandă să se efectueze în laborator izolarea germenului patogen şi testul de rezistenţă la antibiotice. Rănile trebuie curăţate şi tratate cu unguente antibacteriene sau cu pudră antibiotică până la vindecare.
Preventiv, trebuie păstrată o curăţenie şi o igienă perfectă a adăpostului: un strat de paie curat, uscat, să se cureţe adăpostul şi să se dezinfecteze regulat cuşca.
Îngurgitarea blănii, căderea părului
Smulgerea blănii apare în mod normal înainte de fătare, la iepuroaicele gestante.
În plus, se observă, fenomene de smulgere a blănii şi în cazul de carenţe nutritive (lipsă de albumine), de atac cu paraziţi, de intoxicaţie.
Animalelor le cad smocuri întregi de blană, iar părul devine casant. În stomacul animalelor se formează, astfel, ghemotoace de păr care provoacă mari tulburări digestive şi, ca urmare, o slăbire accentuată a animalului.
Valorile crescute de nitraţi în apa de băut duc, de asemenea, la căderea părului.
Tratamentul este prescris de către medicul veterinar.
miercuri, 14 decembrie 2011
BOLILE OCHILOR LA IEPURI
Îmbolnăvirile oculare sunt frecvente la iepuri, Animalele ar trebui controlate regulat, fiindcă unele simptome ale bolilor oculare sunt specifice anumitor infecţii.
Inflamaţii ale pleoapelor, ţesutului conjunctiv şi corneei: Aceste inflamaţii, apar, de multe ori, simultan. Inflamaţiile oculare sunt adesea determinate de alte boli cum ar fi mixomatoza, pasteureloza sau dermatomicoze cauzate de bacterii, Dar şi rănile cauzate de zgârieturi ca şi efectul substanţelor toxice iritante, o climatizare inadecvată şi o proastă utilizare a dezinfectantelor pot duce la inflamaţii oculare.
Simptome: Pleoapele sunt umflate şi înroşite şi se observă, la început, scurgeri limpezi care devin, pe parcurs, purulente şi tulburi. În cazul inflamaţiei corneei, aceasta este acoperită cu albeaţă. Dacă nu se aplică la timp tratamentul, deschizătura pleoapelor se poate obtura complet. Sub ochi, pielea este înroşită, iritată şi murdărită de secreţiile oculare. În plus, se observă, pe suprafeţele interioare ale picioarelor din faţă anumite impurităţi care apar la încercarea animalelor de a-şi curăţa ochii. Tratamentul trebuie făcut cu multă atenţie, fiindcă pericolul de rănire este foarte mare. Secreţia oculară se va îndepărta cu grijă cu o soluţie de apă fiartă şi acid boric 2 până la 3%. Medicul va recomanda şi unguente antibiotice.
Atenţie: În cazul rănirii corneei nu se vor folosi unguente oculare conţinând cortizon!
Dacă inflamaţiile oculare sunt simptome care însoţesc alte boli (mixomatoză, pasteureloză), acestea trebuie, de asemenea tratate, împreună cu boala generală.
În cazul existenţei mixomatozei se recomandă eutanasierea.
Prin extinderea proceselor inflamatorii bacteriene purulente poate fi afectat întregul glob ocular. De cele mai multe ori, este atacat un singur ochi. Această formă inflamatorie apare, adesea, în evoluţia unei boli generale ca pasteureloza. Se observă scurgeri purulente şi o diminuare a globului ocular. Boala are, de cele mai multe ori, un sfârşit letal.
În mod excepţional este posibilă o îndepărtare chirurgicală a ochiului.
Iepuri de casă sunt destul de sensibili in ceea ce priveste ochii, în primul rând infecţiile provocate de praf, care se acumuleaza in vasele lacrimogene. Ca urmare a blocajului cauzat de murdarie, lichidul umple buzunarul de la ochi şi, ulterior, fluxurile de lichid apar pe obraji iepurelui. Prevenirea de acumulare de praf ar trebui să fie subliniat, ca o cura caci niciodată nu este la fel de uşor ca de prevenit. De multe ori doar un singur ochi este afectat, cu toate că un iepure suferă de o infecţie la ambii ochi. Bai oculare, prescrise de un veterinar, sunt frecvent necesare pentru a trata infecţia. Pielea şi blana din jurul ochilor, de asemenea, pot fi afectate. Curenţii de aer poate fi si ei responsabili de infecţii oculare.
Ulcerarea corneei: Iepurele se poate rani la ochi in urma unei lovituri accidentale sau de la o bucata de pai sau fan ramas in ochi. Zgârierea corneei, care este stratul exterior al ochiului, poate provoca un ulcer, o rană care se vindeca greu fara un tratament adecvat. Refuzul de a deschide ochii sau o lacrimare abundenta este un semnal de alarma pentru a recurge urgent la sfatul unui veterinar, cu atat mai mult cu cat problemele de ochi sunt adesea destul de dureroase..
Blocarea vaselor lacrimogene: probleme dentare, inflamaţiile de tot felul, precum si alte cauze pot genera blocarea vaselor lacrimogene. In mod firesc, intre globulii oculari si nas exista o serie de vase care fac legatura si ajuta la curatirea si protejarea ochiului. Este si motivul pentru care la om, atunci cand plange ii curge si nasul. Iepurii au doar o conductă de deschidere în ochi, şi, astfel, sunt mai sensibili la blocaje. Lacrimile, nu mai functioneaza ca un drenaj drenaj, si se reversa pe zonele umede din jurul ochiului. Faptul in sine nu este dureros, dar prezenta continua a lacrimii in ochii iepurelui si ia jurul acestora pot provoca irirtarea pielii. De buna seama, blana din jurul ochilor va deveni uda si incalcita, iar pielea care sta la baza se va irita, ca in cele din urma sa faca coji si nu ar trebui sa se ajunga in acest punct. Pana la interventia medicului veterinar, stergeti de mai multe ori ochiul inlacrimat al iepurelui de lacrimile sale lipicioase si sarate, cu o carpa de bumbac si cu ceai de musetel, chiar folosirea gentamicinei ( picaturi de ochi de la farmacia umana) ii vor face bine, poate chiar ii va rezolva problema.
Orice schimbări în ochi iepurelui d-tra., de la patarea sau murdarirea irisului, în zonele pigmentate, în albul ochiului, cum se spune, reprezinta un motiv serios pentru o vizită la veterinar. De pilda, un nodul maro pe iris poate fi semnalul unei forme de cancer, melanom scleral, un cancer foarte agresiv. Nu este obligatoriu, dar se poate.
Cataracta: La iepuri, ca si la mulţi oameni, lentila din interiorul ochiului devine tot mai opace cu vârsta. In acest caz nebulozitatea pot progresa, până la punctul în care lumina ajunge mai putina in zona din spate a ochiului, şi scade capacitatea vizuală. Chirurgia cu laser poate corecta problema. Cu toate acestea, deoarece acest tip de pierderea a vederii este graduală, iepuri de cele mai multe ori se adapteza bine dacă mediul lor de viata rămâne stabil.
In cazul in care albul ( albeata) se afla in interiorul globului ocular, aceasta ar putea fi generate de infectie, un abces intraocular,, o cataracta (şi există multe cauze diferite pentru aceasta, fiecare dintre care are de tratament proprie), sau alte probleme interne.
In cazul in care leziunea se afla pe suprafata globului ocular, este cel mai probabil vorba de un ulcer cornean, probabil determinat de o trauma osoara pana la nivelul ochiului ( o zgariatura, sau prezenta unui corp strain in ochi. )
Fiti constienti ca schimbarile de abundenta lacrimogen sunt un semnal serios in ceea ce priveste sanatatea animalului d-tra sin u amanati vizita la medical veterinar caci unele din aceste probleme pot fi foarte dureroase, pot duce la orbire, dr pot fi si semnalul unor boli mult mai grave. Mixomatoza este una dintre ele.
Probleme de ochi
Iepurii pot avea o varietate de probleme legate de ochii lor, si le voi enumera intr-o oarecare masura:
Lacrimarea abundenta:
Probabil una dintre cele mai comune probleme cu ochii la iepuri. O varietate de lucruri pot cauza secreţii si plângeri de ochii.
Alergiile iritante, cum ar fi fânul prăfuit, lenjeria de pat, aerosolii de uz casnic, fumul de ţigară, schije, vremea rece, conţinut ridicat de amoniac in urina datorită unei diete prea bogate in proteine, pot provoca ochi obositi si o lacrimare abundenta. Iritantiile evidente ar trebui să fie eliminate. Verificaţi dieta pentru a nu avea un prea mare continut de proteine. Încercaţi să spalati ochii cu ceai de musetel strecurat iar daca situatia persista mai mult de 24 de ore, apelati la serviciile unui veterinar
Conjunctivita poate fi de multe ori cauzată de o alergie sau iritantie. Conjunctiva devine rosie si ochiul este inflamat. O lacrimare abundenta se produce,, si chiar o scimbare spre alb a culorii ochiului poate avea loc. Trebuiesc indentificate motivele irirtarii ochiului si eliminate, iar veterinarul va va prescrie reteta necesara de antibiotice ori picaturi necesara rezolvarii problemei.
Picături pentru ochi cu antibiotice, probabil, vor fi furnizate în cazul în care o infecţie este prezenta la nivelul acestora.
Dintii crescuti prost pot de asemenea genera probleme de ochi, cu lacrimari abundente. Prezenta aunei astfel de lacrimari de lichid gros si albicios este semn sigur de infectie, si trebuie intervenit urgent.
O vizita la veterinarii cu experienta este necesar pentru a verifica starea dintilor.
Dar si o receala poate provoca simptome similare, ori tratamentul medicamentos devine si in acest caz obligatoriu.
Ulceraţia corneei
Suprafaţa corneana poate deveni cu uşurinţă deteriorata prin loviri la ochi ori prezenta corpurilor străine care sa o zgarie. (Paiele ar trebui să fie evitate, ca material de aşternut, ca toate costurile, deoarece este foarte dur si rigid. Ele pot rani usor ochiul). O zgârietură la suprafaţa corneei ar putea cauza unui ulceratii.. Acesta va apărea ca o groapita pe suprafaţa ochiului şi se poate fi vizibila. Iepurele va avea, probabil, o jumătate de ochi închis şi va manifesta un anumit disconfort. O vizita la veterinar este necesar pentru un tratament adecvat.
Cataractă
Cataracta este atunci când cristalinul devine alb şi tulbure. Cataracta poate duce la orbire. Ele sunt nedureroase şi iepure va face faţă cu bine, dacă acesta va fi tinut în mediul familiar. Tratamentul este rareori oferit. Cataractele, în general, apar ca o parte a procesului de îmbătrânire. Ele pot apărea, uneori,si în cazul în care ochiul a suferit o traumă semnificativă.
Glaucom
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.
Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent. Principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata.
În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.
Glaucom este rar la iepuri. Tratament veterinar se reduce, de obicei, la picături de ochi.
Tromboflebita sinusului cavernos
Este o complicatie tardiva a unei infectii situate la nivelul central al fetei, sinusurilor paranazale, urechilor sau dintilor de pe maxilarul superior, insotita de bacteriemie. Aceasta complicatie survine mai ales in urma manipularii focarului infectios.
Progresia posterioara a infectiei determina durerile orbitare, edemul periorbitar si tulburarile vizuale. De regula, edemul priorbitar incepe ca proces unilateral, pentru ca in 24-48 de ore sa se extinda si la ochiul contralateral, semn pentru prezenta unui sinus cavernos. In absenta terapiei adecvate se pot asocia tulburari de constienta ce pot merge de la confuzie, somnolenta, pana la coma prin afectarea sistemului nervos central. Evolutia fara tratament antibiotic este fatala. Complicatiile trombozei de sinus cavernos sunt reprezentate de meningita sau reactie meningiana, embolie septica, mai ales la nivel pulmonar, pierderea acuitatii vizuale pana la incetosarea totala a privirii, paralizii de nervi cranieni, sepsis si soc septic.
Acest lucru este atunci când un abces se dezvoltă în soclu ochi si impinge ochiul spre exterior. Oferind un aspect bombat / umflat. De tratament veterinar este necesar si un tratament prelungit de antibiotice poate rezolva problema. Cel mai rău scenariu , poate duce la eliminarea a ochiului.
Myxomatoza
Unul dintre primele semne ale myxomatozei este inflamarea si umflarea ochilor şi a organele genitale.
Simptomele Mixomatozei sunt: inflamarea si apoi formarea de vezicule purulente in zona genitala, a mameloanelor, zona fetei (in special in jurul gurii si pleoapelor) si apoi in pavilionul urechii se formeaza negi mici de dimensiunea unui bob de mei care cresc treptat pana la dimensiunea unei nuci. Singurul mijloc de prevenire a acestei boli il constituie vaccinurile preventive, utilizate in special inainte de aparitia caldurilor care genereaza o actiune intensa a tantarilor, puricilor, mustelor sau a capusei iepurilor, principalii vectori ai infectiei.
In cazul unui iepure nascut alb si cu ochi de culoare roz, este probabil vorba de un iepure “albino”. Iepurii albino nu sunt in masura sa produca un pigment numit melanina si o caracteristica a acestui fapt este culoarea alba a blanii si ochii roz. Nu este nimic nefiresc.
Inflamaţii ale pleoapelor, ţesutului conjunctiv şi corneei: Aceste inflamaţii, apar, de multe ori, simultan. Inflamaţiile oculare sunt adesea determinate de alte boli cum ar fi mixomatoza, pasteureloza sau dermatomicoze cauzate de bacterii, Dar şi rănile cauzate de zgârieturi ca şi efectul substanţelor toxice iritante, o climatizare inadecvată şi o proastă utilizare a dezinfectantelor pot duce la inflamaţii oculare.
Simptome: Pleoapele sunt umflate şi înroşite şi se observă, la început, scurgeri limpezi care devin, pe parcurs, purulente şi tulburi. În cazul inflamaţiei corneei, aceasta este acoperită cu albeaţă. Dacă nu se aplică la timp tratamentul, deschizătura pleoapelor se poate obtura complet. Sub ochi, pielea este înroşită, iritată şi murdărită de secreţiile oculare. În plus, se observă, pe suprafeţele interioare ale picioarelor din faţă anumite impurităţi care apar la încercarea animalelor de a-şi curăţa ochii. Tratamentul trebuie făcut cu multă atenţie, fiindcă pericolul de rănire este foarte mare. Secreţia oculară se va îndepărta cu grijă cu o soluţie de apă fiartă şi acid boric 2 până la 3%. Medicul va recomanda şi unguente antibiotice.
Atenţie: În cazul rănirii corneei nu se vor folosi unguente oculare conţinând cortizon!
Dacă inflamaţiile oculare sunt simptome care însoţesc alte boli (mixomatoză, pasteureloză), acestea trebuie, de asemenea tratate, împreună cu boala generală.
În cazul existenţei mixomatozei se recomandă eutanasierea.
Prin extinderea proceselor inflamatorii bacteriene purulente poate fi afectat întregul glob ocular. De cele mai multe ori, este atacat un singur ochi. Această formă inflamatorie apare, adesea, în evoluţia unei boli generale ca pasteureloza. Se observă scurgeri purulente şi o diminuare a globului ocular. Boala are, de cele mai multe ori, un sfârşit letal.
În mod excepţional este posibilă o îndepărtare chirurgicală a ochiului.
Iepuri de casă sunt destul de sensibili in ceea ce priveste ochii, în primul rând infecţiile provocate de praf, care se acumuleaza in vasele lacrimogene. Ca urmare a blocajului cauzat de murdarie, lichidul umple buzunarul de la ochi şi, ulterior, fluxurile de lichid apar pe obraji iepurelui. Prevenirea de acumulare de praf ar trebui să fie subliniat, ca o cura caci niciodată nu este la fel de uşor ca de prevenit. De multe ori doar un singur ochi este afectat, cu toate că un iepure suferă de o infecţie la ambii ochi. Bai oculare, prescrise de un veterinar, sunt frecvent necesare pentru a trata infecţia. Pielea şi blana din jurul ochilor, de asemenea, pot fi afectate. Curenţii de aer poate fi si ei responsabili de infecţii oculare.
Ulcerarea corneei: Iepurele se poate rani la ochi in urma unei lovituri accidentale sau de la o bucata de pai sau fan ramas in ochi. Zgârierea corneei, care este stratul exterior al ochiului, poate provoca un ulcer, o rană care se vindeca greu fara un tratament adecvat. Refuzul de a deschide ochii sau o lacrimare abundenta este un semnal de alarma pentru a recurge urgent la sfatul unui veterinar, cu atat mai mult cu cat problemele de ochi sunt adesea destul de dureroase..
Blocarea vaselor lacrimogene: probleme dentare, inflamaţiile de tot felul, precum si alte cauze pot genera blocarea vaselor lacrimogene. In mod firesc, intre globulii oculari si nas exista o serie de vase care fac legatura si ajuta la curatirea si protejarea ochiului. Este si motivul pentru care la om, atunci cand plange ii curge si nasul. Iepurii au doar o conductă de deschidere în ochi, şi, astfel, sunt mai sensibili la blocaje. Lacrimile, nu mai functioneaza ca un drenaj drenaj, si se reversa pe zonele umede din jurul ochiului. Faptul in sine nu este dureros, dar prezenta continua a lacrimii in ochii iepurelui si ia jurul acestora pot provoca irirtarea pielii. De buna seama, blana din jurul ochilor va deveni uda si incalcita, iar pielea care sta la baza se va irita, ca in cele din urma sa faca coji si nu ar trebui sa se ajunga in acest punct. Pana la interventia medicului veterinar, stergeti de mai multe ori ochiul inlacrimat al iepurelui de lacrimile sale lipicioase si sarate, cu o carpa de bumbac si cu ceai de musetel, chiar folosirea gentamicinei ( picaturi de ochi de la farmacia umana) ii vor face bine, poate chiar ii va rezolva problema.
Orice schimbări în ochi iepurelui d-tra., de la patarea sau murdarirea irisului, în zonele pigmentate, în albul ochiului, cum se spune, reprezinta un motiv serios pentru o vizită la veterinar. De pilda, un nodul maro pe iris poate fi semnalul unei forme de cancer, melanom scleral, un cancer foarte agresiv. Nu este obligatoriu, dar se poate.
Cataracta: La iepuri, ca si la mulţi oameni, lentila din interiorul ochiului devine tot mai opace cu vârsta. In acest caz nebulozitatea pot progresa, până la punctul în care lumina ajunge mai putina in zona din spate a ochiului, şi scade capacitatea vizuală. Chirurgia cu laser poate corecta problema. Cu toate acestea, deoarece acest tip de pierderea a vederii este graduală, iepuri de cele mai multe ori se adapteza bine dacă mediul lor de viata rămâne stabil.
In cazul in care albul ( albeata) se afla in interiorul globului ocular, aceasta ar putea fi generate de infectie, un abces intraocular,, o cataracta (şi există multe cauze diferite pentru aceasta, fiecare dintre care are de tratament proprie), sau alte probleme interne.
In cazul in care leziunea se afla pe suprafata globului ocular, este cel mai probabil vorba de un ulcer cornean, probabil determinat de o trauma osoara pana la nivelul ochiului ( o zgariatura, sau prezenta unui corp strain in ochi. )
Fiti constienti ca schimbarile de abundenta lacrimogen sunt un semnal serios in ceea ce priveste sanatatea animalului d-tra sin u amanati vizita la medical veterinar caci unele din aceste probleme pot fi foarte dureroase, pot duce la orbire, dr pot fi si semnalul unor boli mult mai grave. Mixomatoza este una dintre ele.
Probleme de ochi
Iepurii pot avea o varietate de probleme legate de ochii lor, si le voi enumera intr-o oarecare masura:
Lacrimarea abundenta:
Probabil una dintre cele mai comune probleme cu ochii la iepuri. O varietate de lucruri pot cauza secreţii si plângeri de ochii.
Alergiile iritante, cum ar fi fânul prăfuit, lenjeria de pat, aerosolii de uz casnic, fumul de ţigară, schije, vremea rece, conţinut ridicat de amoniac in urina datorită unei diete prea bogate in proteine, pot provoca ochi obositi si o lacrimare abundenta. Iritantiile evidente ar trebui să fie eliminate. Verificaţi dieta pentru a nu avea un prea mare continut de proteine. Încercaţi să spalati ochii cu ceai de musetel strecurat iar daca situatia persista mai mult de 24 de ore, apelati la serviciile unui veterinar
Conjunctivita poate fi de multe ori cauzată de o alergie sau iritantie. Conjunctiva devine rosie si ochiul este inflamat. O lacrimare abundenta se produce,, si chiar o scimbare spre alb a culorii ochiului poate avea loc. Trebuiesc indentificate motivele irirtarii ochiului si eliminate, iar veterinarul va va prescrie reteta necesara de antibiotice ori picaturi necesara rezolvarii problemei.
Picături pentru ochi cu antibiotice, probabil, vor fi furnizate în cazul în care o infecţie este prezenta la nivelul acestora.
Dintii crescuti prost pot de asemenea genera probleme de ochi, cu lacrimari abundente. Prezenta aunei astfel de lacrimari de lichid gros si albicios este semn sigur de infectie, si trebuie intervenit urgent.
O vizita la veterinarii cu experienta este necesar pentru a verifica starea dintilor.
Dar si o receala poate provoca simptome similare, ori tratamentul medicamentos devine si in acest caz obligatoriu.
Ulceraţia corneei
Suprafaţa corneana poate deveni cu uşurinţă deteriorata prin loviri la ochi ori prezenta corpurilor străine care sa o zgarie. (Paiele ar trebui să fie evitate, ca material de aşternut, ca toate costurile, deoarece este foarte dur si rigid. Ele pot rani usor ochiul). O zgârietură la suprafaţa corneei ar putea cauza unui ulceratii.. Acesta va apărea ca o groapita pe suprafaţa ochiului şi se poate fi vizibila. Iepurele va avea, probabil, o jumătate de ochi închis şi va manifesta un anumit disconfort. O vizita la veterinar este necesar pentru un tratament adecvat.
Cataractă
Cataracta este atunci când cristalinul devine alb şi tulbure. Cataracta poate duce la orbire. Ele sunt nedureroase şi iepure va face faţă cu bine, dacă acesta va fi tinut în mediul familiar. Tratamentul este rareori oferit. Cataractele, în general, apar ca o parte a procesului de îmbătrânire. Ele pot apărea, uneori,si în cazul în care ochiul a suferit o traumă semnificativă.
Glaucom
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.
Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent. Principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata.
În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.
Glaucom este rar la iepuri. Tratament veterinar se reduce, de obicei, la picături de ochi.
Tromboflebita sinusului cavernos
Este o complicatie tardiva a unei infectii situate la nivelul central al fetei, sinusurilor paranazale, urechilor sau dintilor de pe maxilarul superior, insotita de bacteriemie. Aceasta complicatie survine mai ales in urma manipularii focarului infectios.
Progresia posterioara a infectiei determina durerile orbitare, edemul periorbitar si tulburarile vizuale. De regula, edemul priorbitar incepe ca proces unilateral, pentru ca in 24-48 de ore sa se extinda si la ochiul contralateral, semn pentru prezenta unui sinus cavernos. In absenta terapiei adecvate se pot asocia tulburari de constienta ce pot merge de la confuzie, somnolenta, pana la coma prin afectarea sistemului nervos central. Evolutia fara tratament antibiotic este fatala. Complicatiile trombozei de sinus cavernos sunt reprezentate de meningita sau reactie meningiana, embolie septica, mai ales la nivel pulmonar, pierderea acuitatii vizuale pana la incetosarea totala a privirii, paralizii de nervi cranieni, sepsis si soc septic.
Acest lucru este atunci când un abces se dezvoltă în soclu ochi si impinge ochiul spre exterior. Oferind un aspect bombat / umflat. De tratament veterinar este necesar si un tratament prelungit de antibiotice poate rezolva problema. Cel mai rău scenariu , poate duce la eliminarea a ochiului.
Myxomatoza
Unul dintre primele semne ale myxomatozei este inflamarea si umflarea ochilor şi a organele genitale.
Simptomele Mixomatozei sunt: inflamarea si apoi formarea de vezicule purulente in zona genitala, a mameloanelor, zona fetei (in special in jurul gurii si pleoapelor) si apoi in pavilionul urechii se formeaza negi mici de dimensiunea unui bob de mei care cresc treptat pana la dimensiunea unei nuci. Singurul mijloc de prevenire a acestei boli il constituie vaccinurile preventive, utilizate in special inainte de aparitia caldurilor care genereaza o actiune intensa a tantarilor, puricilor, mustelor sau a capusei iepurilor, principalii vectori ai infectiei.
In cazul unui iepure nascut alb si cu ochi de culoare roz, este probabil vorba de un iepure “albino”. Iepurii albino nu sunt in masura sa produca un pigment numit melanina si o caracteristica a acestui fapt este culoarea alba a blanii si ochii roz. Nu este nimic nefiresc.
COMPORTAMENTUL IEPURILOR
Iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent faţă de prezenţa altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi declanşatori ai multor entităţi patologice.
În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine.
Pentru a vă înţelege mai bine iepuraşul, găsiţi în continuare o privire de ansamblu asupra comportamentului, precum şi descrierea celor mai des scoase sunete de către un iepuraş.
1. Ridicarea în două lăbuţe
În cazul masculilor, aceştia îşi asigură o privire de ansamblu asupra împrejurimilor. Acest lucru foloseşte exclusiv la asigurarea împrejurimilor contra prădătorilor şi desluşirea situaţie (a auzit un zgomot ciudat şi vrea să vadă ce e). Iepurii de apartament se ridică în două lăbuţe pentru a putea observa împrejurimile sau pentru a vedea mai bine obiectele poziţionate mai sus şi astfel pentru a-şi satisface curiozităţile.
2. Rostogolire (the bunny flop)
La iepuri, un semn sigur al stării de bine este rostogolirea. Astfel, iepuraşii se aruncă într-o parte şi se rostogolesc.
3. Poziţie de relaxare /aşezarea pe o parte
Atunci când se simt în siguranţă, iepurii se întind pe o parte. În această poziţie, când îşi lasă capul în jos şi închid ochii atunci sunt complet relaxaţi. Un lucru mai rar, dar unii iepuraşi stau chiar şi pe spate şi astfel exprimă un sentiment de siguranţă absolută.
4. Îmbrâncire/ ciupire
Iepurii „îmbrâncesc” alte animale, pentru a le saluta sau pentru a le anima la joacă.
Ei îşi îmbrâncesc stăpânul pentru a atrage atenţia asupra lor şi a „cerşi“ de mâncare. Se aşteaptă atenţie imediată din partea stăpânului, ca de ex. mângâiere. În cazul în care în timp ce-l mângâiaţi iepuraşul vă „dă” peste mână, doreşte să încetaţi.
Ciupitul este un semn de indispoziţie. Astfel, iepurii îşi exprimă supărarea şi semnalizează că doresc să fie lăsaţi în pace.
5. Urechi lăsate pe spate
Urechile lăsate pe spate sunt un semn de avertizare. Iepurele doreşte să fie lăsat în pace. Tocmai într-un mediu nou sau într-o situaţie neobişnuită, iepurele indică astfel, că nu doreşte să fie atins.
6. Spălatul
Iepuraşii sunt nişte animale foarte curate, care se spală în continuu, pentru a-şi întreţine blana. Astfel ei îndepărtează smocuri de păr, desfac blăniţa încâlcită, murdară. Aceştia nu se spală doar pe ei, ci îşi spală şi partenerii. Acest lucru întăreşte sentimentul de apartenenţă.
Iepuraşii se spală reciproc atât ca semn de afecţiune cât şi pentru întărirea apartenenţei la grup, respectiv familie.
Când îşi ling pe mână stăpânul, îşi exprimă afecţiunea faţă de acesta şi doresc să îi indice că îl consideră parte a grupului/familiei.
Dar, câteodată acest lucru poate fi un semn că iepuraşul se simte singur.
7. Alergarea în jurul picioarelor
Când iepuraşii aleargă în jurul picioarelor stăpânului, doresc să atragă atenţia asupra lor. Aceştia îşi doresc atenţie şi doresc să ne jucăm cu ei, deoarece se simt singuri. Iepurii necastraţi îşi exprimă astfel instinctul sexual.
8. Marcarea teritoriului
Iepurii işi marchează teritoriul prin substanţele odorante secretate de glandele odorante care se află la nivelul bărbiei, prin frecarea bărbiei de diferite obiecte. Cu ajutorul acestor marcaje, ei se orientează. Iepuraşul mai marchează teritoriul ca fiind al său şi cu ajutorul urinei sau a fecalelor.
9. Poziţie de odihnă
În această poziţie, iepuraşul se relaxează, dar totuşi conştientizează tot ce se întâmplă în jurul lui şi în caz de pericol poate să fugă.
10. Scormonit / săpat
Iepuraşilor le place foarte mult să scormonească şi să sape în pământ. Astfel ei îşi tocesc unghiile şi construiesc tuneluri în care se ascund în caz de pericol. În natură, iepuraşii dau naştere la pui în aceste tuneluri.
Pentru iepuraşii de apartament este potrivită o lădiţă umplută cu nisip.
11. Urechi lăsate pe spate, corpul întins pe podea
Atunci când un iepure se întinde pe jos, îşi lasă urechile pe spate şi „cască“ ochii, atunci vă recunoaştea autoritatea.
12. Un alt fel de „reciclare”
Iepurii mănâncă unele din fecalele pe care le elimină, numite “caecotrophes”, mai mici şi mai moi decât celelalte. Preluate direct din zona anală, acestea conţin, printre altele, vitamine şi proteine indispensabile sănătăţii sale. Acest comportament trece adesea neobservat de către proprietari, deoarece se întâmplă noaptea
Limbaj
Iepurii scot diverse tipuri de sunete. Ele constituie moduri de comunicare exprimând dorinţe, nevoi, stări.
În continuare găsiţi o enumerare a celor mai des întâlnite sunete:
1. Ţipăt ascuţit
Iepurii scot ţipete ascuţite, atunci când se află în pericol. Este un semn de panică şi frică de moarte.
2. Mormăit
În majoritatea cazurilor, mormăitul iepuraşului este e un semn de atac – fie că se joacă cu ceva, fie că este prins undeva şi nu poate scăpa.
Mormăiturile mai pot fi şi un semn de afecţiune. Atunci când iepuraşul aleargă în jurul stăpânului şi mormăie încet, îşi exprimă afecţiunea.
3. Scrâşnit din dinţi
Iepurii scârţâie uşor din dinţi, atunci când sunt mângâiaţi şi se simt bine.
4. Scrâşnit puternic din dinţi
Animalului fie îi este foarte frică, fie are dureri mari. În orice caz trebuie ţinut sub observaţie şi eventual dus la veterinar.
5. Pufăit, mârâit, sâsâit, grohăit
Iepuraşii atrag atenţia partenerului sau chiar oamenilor că sunt nemulţumiţi, se simt deranjaţi şi doresc să fie lăsaţi în pace.
Iepuroaicele în timpul unei sarcini sau a unei sarcini false scot aceste sunete, pentru a anunţa pe ceilalţi iepuraşi că doresc să fie lăsate în pace.
6. Bocănit
În natură, cu ajutorul acestui sunet, iepurii pot avertiza animalele din aceeaşi rasă, deoarece vibraţiile se transmit prin sol pe o rază mare.
Bocănitul e semn de pericol: fie iepurele se află într-o situaţie neobişnuită, îi este frică, a văzut un potenţial prădător fie se simte singur. Chiar şi femelele în călduri bocăne, pentru a elimina stresul, care în timpul perioadei de construire a cuibului este foarte mare.
7. Agresiuni
…şi conflicte între iepuraşi sunt normale atât timp cât se menţin între anumite limite.
…faţă de oameni: destul de dese, în cazul în care iepurii nu sunt trataţi corespunzător. În special iepurii crescuţi singuri îşi exprimă astfel nemulţumirea. Aceste agresiuni se concretizează în mârâit, ciupit şi chiar muşcat. În acest caz este importantă determinarea cauzei/cauzelor ce duc la acest comportament al iepurelui şi îndepărtarea acestora.
…datorită durerilor. Iepurii nu pot vorbi, suferă în tăcere se retrag sau devin agresivi atunci când nu le merge bine. În cazul în care observaţi schimbări ale comportamentului iepuraşului dvs. Vă rugăm să contactaţi un medic veterinar pentru a determina cauzele sau pentru a putea exclude un caz de boală.
…datorită problemelor hormonale / agresiuni maternale: Majoritatea iepuroaicelor gestante tind să fie agresive cu partenerii/stăpânii. Instinctul lor natural este acela de a-şi proteja cuibul, puii şi împrejurimile. Lăsaţi iepuroaicele în pace şi nu le expuneţi stresului sau agitaţiei.
…datorită îngrijirii incorecte, lipsei de spaţiu şi plictiselii: roaderea ore în şir a gratiilor cuştii, răsturnarea castronului cu mâncare din cuşcă. Toate acestea reflectă nemulţumirea iepurilor. Iepurii sunt animale cărora le place mişcarea şi au nevoie de suficient spaţiu, precum şi parteneri.
…la introducerea mâinii în cuşcă: Iepurii stau în cuştile lor înconjuraţi de gratii fără nicio posibilitate de ieşire, protecţie de sus. În cazul în care introduceţi pe sus mâna în cuşca iepurelui, acesta se simte ameninţat, deoarece gestul se aseamănă cu gestul unei păsări răpitoare. În plus, cuşca este teritoriul iepurelui. Aceştia ştiu că nu pot scăpa şi reacţionează cu mormăit, eventual muşcat
În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine.
Pentru a vă înţelege mai bine iepuraşul, găsiţi în continuare o privire de ansamblu asupra comportamentului, precum şi descrierea celor mai des scoase sunete de către un iepuraş.
1. Ridicarea în două lăbuţe
În cazul masculilor, aceştia îşi asigură o privire de ansamblu asupra împrejurimilor. Acest lucru foloseşte exclusiv la asigurarea împrejurimilor contra prădătorilor şi desluşirea situaţie (a auzit un zgomot ciudat şi vrea să vadă ce e). Iepurii de apartament se ridică în două lăbuţe pentru a putea observa împrejurimile sau pentru a vedea mai bine obiectele poziţionate mai sus şi astfel pentru a-şi satisface curiozităţile.
2. Rostogolire (the bunny flop)
La iepuri, un semn sigur al stării de bine este rostogolirea. Astfel, iepuraşii se aruncă într-o parte şi se rostogolesc.
3. Poziţie de relaxare /aşezarea pe o parte
Atunci când se simt în siguranţă, iepurii se întind pe o parte. În această poziţie, când îşi lasă capul în jos şi închid ochii atunci sunt complet relaxaţi. Un lucru mai rar, dar unii iepuraşi stau chiar şi pe spate şi astfel exprimă un sentiment de siguranţă absolută.
4. Îmbrâncire/ ciupire
Iepurii „îmbrâncesc” alte animale, pentru a le saluta sau pentru a le anima la joacă.
Ei îşi îmbrâncesc stăpânul pentru a atrage atenţia asupra lor şi a „cerşi“ de mâncare. Se aşteaptă atenţie imediată din partea stăpânului, ca de ex. mângâiere. În cazul în care în timp ce-l mângâiaţi iepuraşul vă „dă” peste mână, doreşte să încetaţi.
Ciupitul este un semn de indispoziţie. Astfel, iepurii îşi exprimă supărarea şi semnalizează că doresc să fie lăsaţi în pace.
5. Urechi lăsate pe spate
Urechile lăsate pe spate sunt un semn de avertizare. Iepurele doreşte să fie lăsat în pace. Tocmai într-un mediu nou sau într-o situaţie neobişnuită, iepurele indică astfel, că nu doreşte să fie atins.
6. Spălatul
Iepuraşii sunt nişte animale foarte curate, care se spală în continuu, pentru a-şi întreţine blana. Astfel ei îndepărtează smocuri de păr, desfac blăniţa încâlcită, murdară. Aceştia nu se spală doar pe ei, ci îşi spală şi partenerii. Acest lucru întăreşte sentimentul de apartenenţă.
Iepuraşii se spală reciproc atât ca semn de afecţiune cât şi pentru întărirea apartenenţei la grup, respectiv familie.
Când îşi ling pe mână stăpânul, îşi exprimă afecţiunea faţă de acesta şi doresc să îi indice că îl consideră parte a grupului/familiei.
Dar, câteodată acest lucru poate fi un semn că iepuraşul se simte singur.
7. Alergarea în jurul picioarelor
Când iepuraşii aleargă în jurul picioarelor stăpânului, doresc să atragă atenţia asupra lor. Aceştia îşi doresc atenţie şi doresc să ne jucăm cu ei, deoarece se simt singuri. Iepurii necastraţi îşi exprimă astfel instinctul sexual.
8. Marcarea teritoriului
Iepurii işi marchează teritoriul prin substanţele odorante secretate de glandele odorante care se află la nivelul bărbiei, prin frecarea bărbiei de diferite obiecte. Cu ajutorul acestor marcaje, ei se orientează. Iepuraşul mai marchează teritoriul ca fiind al său şi cu ajutorul urinei sau a fecalelor.
9. Poziţie de odihnă
În această poziţie, iepuraşul se relaxează, dar totuşi conştientizează tot ce se întâmplă în jurul lui şi în caz de pericol poate să fugă.
10. Scormonit / săpat
Iepuraşilor le place foarte mult să scormonească şi să sape în pământ. Astfel ei îşi tocesc unghiile şi construiesc tuneluri în care se ascund în caz de pericol. În natură, iepuraşii dau naştere la pui în aceste tuneluri.
Pentru iepuraşii de apartament este potrivită o lădiţă umplută cu nisip.
11. Urechi lăsate pe spate, corpul întins pe podea
Atunci când un iepure se întinde pe jos, îşi lasă urechile pe spate şi „cască“ ochii, atunci vă recunoaştea autoritatea.
12. Un alt fel de „reciclare”
Iepurii mănâncă unele din fecalele pe care le elimină, numite “caecotrophes”, mai mici şi mai moi decât celelalte. Preluate direct din zona anală, acestea conţin, printre altele, vitamine şi proteine indispensabile sănătăţii sale. Acest comportament trece adesea neobservat de către proprietari, deoarece se întâmplă noaptea
Limbaj
Iepurii scot diverse tipuri de sunete. Ele constituie moduri de comunicare exprimând dorinţe, nevoi, stări.
În continuare găsiţi o enumerare a celor mai des întâlnite sunete:
1. Ţipăt ascuţit
Iepurii scot ţipete ascuţite, atunci când se află în pericol. Este un semn de panică şi frică de moarte.
2. Mormăit
În majoritatea cazurilor, mormăitul iepuraşului este e un semn de atac – fie că se joacă cu ceva, fie că este prins undeva şi nu poate scăpa.
Mormăiturile mai pot fi şi un semn de afecţiune. Atunci când iepuraşul aleargă în jurul stăpânului şi mormăie încet, îşi exprimă afecţiunea.
3. Scrâşnit din dinţi
Iepurii scârţâie uşor din dinţi, atunci când sunt mângâiaţi şi se simt bine.
4. Scrâşnit puternic din dinţi
Animalului fie îi este foarte frică, fie are dureri mari. În orice caz trebuie ţinut sub observaţie şi eventual dus la veterinar.
5. Pufăit, mârâit, sâsâit, grohăit
Iepuraşii atrag atenţia partenerului sau chiar oamenilor că sunt nemulţumiţi, se simt deranjaţi şi doresc să fie lăsaţi în pace.
Iepuroaicele în timpul unei sarcini sau a unei sarcini false scot aceste sunete, pentru a anunţa pe ceilalţi iepuraşi că doresc să fie lăsate în pace.
6. Bocănit
În natură, cu ajutorul acestui sunet, iepurii pot avertiza animalele din aceeaşi rasă, deoarece vibraţiile se transmit prin sol pe o rază mare.
Bocănitul e semn de pericol: fie iepurele se află într-o situaţie neobişnuită, îi este frică, a văzut un potenţial prădător fie se simte singur. Chiar şi femelele în călduri bocăne, pentru a elimina stresul, care în timpul perioadei de construire a cuibului este foarte mare.
7. Agresiuni
…şi conflicte între iepuraşi sunt normale atât timp cât se menţin între anumite limite.
…faţă de oameni: destul de dese, în cazul în care iepurii nu sunt trataţi corespunzător. În special iepurii crescuţi singuri îşi exprimă astfel nemulţumirea. Aceste agresiuni se concretizează în mârâit, ciupit şi chiar muşcat. În acest caz este importantă determinarea cauzei/cauzelor ce duc la acest comportament al iepurelui şi îndepărtarea acestora.
…datorită durerilor. Iepurii nu pot vorbi, suferă în tăcere se retrag sau devin agresivi atunci când nu le merge bine. În cazul în care observaţi schimbări ale comportamentului iepuraşului dvs. Vă rugăm să contactaţi un medic veterinar pentru a determina cauzele sau pentru a putea exclude un caz de boală.
…datorită problemelor hormonale / agresiuni maternale: Majoritatea iepuroaicelor gestante tind să fie agresive cu partenerii/stăpânii. Instinctul lor natural este acela de a-şi proteja cuibul, puii şi împrejurimile. Lăsaţi iepuroaicele în pace şi nu le expuneţi stresului sau agitaţiei.
…datorită îngrijirii incorecte, lipsei de spaţiu şi plictiselii: roaderea ore în şir a gratiilor cuştii, răsturnarea castronului cu mâncare din cuşcă. Toate acestea reflectă nemulţumirea iepurilor. Iepurii sunt animale cărora le place mişcarea şi au nevoie de suficient spaţiu, precum şi parteneri.
…la introducerea mâinii în cuşcă: Iepurii stau în cuştile lor înconjuraţi de gratii fără nicio posibilitate de ieşire, protecţie de sus. În cazul în care introduceţi pe sus mâna în cuşca iepurelui, acesta se simte ameninţat, deoarece gestul se aseamănă cu gestul unei păsări răpitoare. În plus, cuşca este teritoriul iepurelui. Aceştia ştiu că nu pot scăpa şi reacţionează cu mormăit, eventual muşcat
TRATAMENTUL IEPURILOR
Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.
Hemoragii dupa coccidioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice
Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD), Mixohemovirovac, Mixohemoragivac.
Colibaciloza: Enrofloxacina Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina Mixomatoză: Mixohipra-H, Mixohemoragivac Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol (tratament extern, peros).
Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea pielii.
Raceala: Colistina, Doxicilina
Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina simpla – este totusi cea mai slaba + apa oxigenata
Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.
Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCA
Dezinfectie custi: Cloramina efervescent Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol. Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).
Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).
Plagi, Afectiuni podale: Negerol Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia umana. )
Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere
Stranut nealergic: Colitrim
Stranut alergic: - fara tratament -
Antibiotice pentru iepure Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina
Caderea parului: Spiramicina Diaree,
Slabire accentuata: Canamicina Diaree: Tilozina
Tratamente preventive :
1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt coccitostop - acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)
1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut ( deparazitare interior)
pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H - adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci.
Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)